A lui voce perduta, d-atunci tot e tacere
?li nimeni nu mai spune a patriii durere, n cinturi infocate d-amor, de energie, Cum intr-o noapte-adinca suspina-o vijelie El pare ; insa lantul tiranului nu poate Sa plece al lui suflet si lira-i s-o exploate. A sa lira-nceteaza de a mai rasuna, Dar aerul suspinii de foc inca-i pastra.
- "O, copii ai Romanii, striga el dezesperat, La robie si la moarte. Dumnezeu v-a blestemat. Auziti gemetul tarii, sub lovirile amare, Si la vocea-i de durere voi zimbiti cu nepasare ! Al tau cint de durere si mare energie Nu-l cistiga cu aur amara tiranie, Acordurile tele nu fura pentru sclavi, Nici pentru ca sa-ncinte tiranii cei mirsavi.
|