De trei zile lupta n-a mai incetat
Si tatarul pare c-a inaintat.
Dar Buzescu Preda vede cu durere
Floarea Romaniei ce pe vale piere.
Trece inainte pe un cal in joc
Ce varsa din ochii-i flacare de foc.
Striga cu tarie cetelor zdrobite
Ce la glasu-i mandru se intorc uimite.
Iata ca nepotul hanului tatar
Trece pe-un salbatec, ager armasar.
Unde se arata pe intinsa vale
Prin ostirea noastra isi deschide cale.
Iar Buzescu Preda cum il intalni,
ii iesi-nainte si-astfel ii vorbi:
— 'Daca nu ti-e frica si-ai credinta-n tine,
O, tatare! vino sa te bati cu mine!'
Ei descalecara atunci amandoi
Si se iau la lupta ca doi juni eroi.
Ochii tuturora cata cu mirare
La Buzescu Preda si tatarul mare.
Ei se bat la raza stelei cei de foc,
Flacarile-i albe pe-a lor zale joc.
Vantul racoreste fruntea lor udata
Si mania dulce sufletul le-mbata.
Ei se bat in spade — spadele se frang;
Si se iau la brate — se smucesc, se strang.
Cand tatarul scoate o secure mica
Si lovind pe Preda, pavaza ii strica.
Dar el cu maciuca astfel il lovi
incat deodata cazu si muri.
Iar dupa aceasta, oastea romaneasca Pleaca si invinge horda tatarasca.
|