| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Buzele mamei de Grigore Vieru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Proscrisul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dimitrie Bolintineanu
|
|||
|
|
|||
|
O, vai incantatoare, dumbrava inverzita, Ce-ati desfatat adesea copilaria mea, Cascade murmuroase, si tu, a mea iubita, O, dulcea mea frumoasa, nu te voi mai vedea! Proscris, in a mea tara eu nu ma voi re-ntoarce: Si ochii mei in lacrimi va-nchide un strain; Dar catre voi adesea gandirea voi intoarce Soptind al vostru nume in ultimu-mi suspin. O frunza dezlipita de ramura sa verde ingalbeneste-ndata, nu poate exista: Asemenea proscrisul ce patria isi pierde, Pe aripile mortii inclina fruntea sa. Si-aicea stanca neagra ascunde fruntea-n ceata, Si-aici doi ochi albastri in lacrimi stralucesc, Si-aicea valea are cascade si verdeata; Dar tara e straina, nu pot sa le privesc. Ah! tanara ghirlanda ce fruntea mea incinge Usuce-se acuma, eu nu simt nici un dor, Caci inima-mi zdrobita nimic n-o mai atinge; Departe d-a mea tara, eu voi acum sa mor! Caci am vazut pe frate dand dulce sarutare, Pe frate cu caldura la sanul sau strangand; Eu nu aveam un frate sa-i spun a mea-ntristare, Eu nu aveam pe nimeni si am trecut plangand. Asa o pasarica pe calea sa pierduta Tot zboara inainte neincetat cantand, Caci pentru dansa nu e dumbrava cunoscuta, Nici floare ce-i e draga sa-si puie capul bland. Proscris, in a mea tara eu nu ma voi re-ntoarce, Si ochii mei in lacrimi va-nchide un strain; Dar catre ea adesea gandirea voi intoarce Soptind al sau scump nume in ultimu-mi suspin. ELEGIE De lacrimi infocate, vai! genele-mi sunt pline Si mana-mi acum rece pe harpa a-nghetat; Straina mi-este lumea d-acuma pentru mine, Caci ce-am iubit in viata ca visul a-ncetat. Aveam un frate tanar a caruia junie Ca rausor de lapte luase cursul lin, Ce in a sa ferice, placere, bucurie, Zicea cu vorba dulce: 'Eu nu voi sa suspin!' Aveam si-un tata inca, amic cum si parinte, A carui gene albe in plans au fost albit. Dar vai! ei dorm acuma in tristele morminte, Copilul langa tata, precum au vietuit. Iubeam o copilita, o tanara suflare, O floare matinala ce creste surazand, Ce fara sa adune in viata-o sarutare in dimineata vietii a incetat cantand. Tot ce-am iubit in lume a incetat din viata, Si iarba primaverii sub pasii-mi s-a uscat; Al vietii mele soare s-a stins colo in ceata Si anii mei de tineri in dor s-au intristat. Eu am trecut ca floarea aici in asta lume, Dar inima-mi zdrobita atat a patimit! Ah! d-as fi fost o floare purtand un dulce nume, As fi trecut prin viata si n-as fi suferit. |
|||
Pune poezia Proscrisul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |