Sub ripa unde zace mareata manastire,
Se crapa marea stinca si lasa de cobor
Torinte spumegoase c-o frageda mugire
Printre pareti gigantici, ce fruntea-si perd in nor.
Se urca, se coboara in lungul sau canalul,
Prin coltii lui de peatra torentu-si face loc.
Din maluri, dulci izvoare isi riura cristalul,
Si undele, si spuma, in fuga lor se joc.
Aici o boare dulce cu riul se coboara
Si tempera arsita inflacaratei veri.
Ai crede aici ca viata, din aripa-i usoara
isi scutura lin roua de vise, de placeri.
Colo un hor de pastravi le leagana pe unda,
Ca dulcile dorinte pe unda scurtii vieti.
Colo cascada geme si aerul inunda
De ploaie inspumata, streine frumus'ii.
Colo un pal calugar cu fruntea inclinata
Suspina dupa lumea ce el a parasit
Si murmura adoarme glndirea-i leganata,
Ca o amanta dulce p-amantul sau iubit.
Colo o tarancuta cu ie cu allite,
Ferice inrouata de fluturi rosi si albi,
Cu o marama fina pe blondele cosite
Ce boarele rasfata pe umerii ei dalbi,
Cu un copil in brate ce cu o mica mina
Se joaca cind cu sinu-i cind cu al ei par, trecea.
Avea o gura mica ce bujoceii-ngina.
Sumete-a sa tunica pe glezna ei de nea
Si va sa treaca riul ce pare ca tresare
Si isi deschide sinul sa bea al ei picior.
Ici, colo trece lume ; o cheama fiecare,
Ea pasa inainte si rumena usor.
|