Tropota, bubuie plaiul Candavii,
Linga Cavaia, Caii se spumega, pui ai Moravii
Rarind bataia,' Iata-i aluneca ! Umbra pamintului
Nu ii soseste : Comoara lor flutura p-aripa vintuiui,
Nara lor creste. Nu vezi miscarile ce fac picioarele
Iuti si usoare, Si cum miroasele le poarta boarele
Pe aripioare! Ei port femeile, dalbe ca ziorile
Cele de vara. Briul cu armele luce ca florile
De primavara. Nu sunt avlonele, nici tiranesele
Cele plapinde, Nici elbasanele, nici belardesele,
Fragede, blinde ; Nu sunt nici gueguele aspre, salbatice.
Nu sunt albane ; Sunt flori de magura, flori paduratice,
Mindre romane.
Fugi, trecatorule ! Pleaca-ti catarile
A nu le stringe Flacara ochilor ! Caci infruntarile
Se spal cu singe ! Boarea le scutura aurul pletelor
Ce riureaza Drag sub fachioalele, fermecul fetelor
Ce le viseaza ! Iata-le ! Armele si frumusetele
Le impovara ; Crinii si rozele mingiie fetele.
Ochii ard in para. Trec si in urma-le umbra ce scinteie
Se mai umbreste ! Tropotul cailor scade, se mintuie,
Se risipeste.
|