San-Marina astazi are Sarbatoare de pastori,
O serbare
De plecare La Vardar, ce cura-n mare, Alergand pe pat de flori.
Se intinde masa dalba Pe un plai linga Catun,
Cu smintina
De la stina Si cu fagi de miere alba, Si cu vin de la Zeitun.
Dintr-o mina-n-alta mina Cupa pregiurata-n flori
Trece plina ;
Beau, inchina Pentru tara lor Romana, Pentru turme si pastori.
Cei batrini cu albe plete, Cei d-intii la masa-nchin ;
Hora pasa
Linga masa, De flacai si june fete, Cu par negru, cu alb sin.
Fluierile si cavale Suna vesele cintari.
Linga mese,
Cete dese
De copii se joc pe vale, Ca-ntr-un vis de desfatari.
Popii bine-cuvinteaza Si atunci toti s-au miscat
De plecare
Catre mare, Turmele inainteaza, Toti cu totul le-au urmat.
Caii poarta in spinare Corturi, paturi, asternut,
Toata casa,
Toata masa, Si vestminte de-mbracare, Tot ce au, tot ce-au avut.
Mumele, in glugi pe spate, Poarta prunci cu par balai
Sau mioare
Lincezioare. Clopotele, leganate, Suna departat pe plai.
Turma beaga, cinii latra, Caii nicheaza usor ;
Mai departe,
La o parte, Sub o magura de piatra, Cinta-n fluier un pastor.
Si pe cale mic si mare Sta, mai cata catre sat,
Cu placere
Si durere, Ii trimite fiecare Cite-um dulce sarutat.
Seara vine si pastorii La piriu toti se opresc.
Si fac focuri
Si fac jocuri Pin' ce visele-aurorii Peste geana lor plutesc.
Astfel trece scurta viata De straini neatirnati,
Ca cocorii
Si ca norii, Cind pe cimpuri de verdeata, Cind pe muntii cei inalti.
Oamenii au arme dalbe Si femeile dulci nuri.
Cu gurite
De lilice, Coame d-aur, fete albe, Ochii lai ca niste muri.
Dar durerea, vai ! nu lasa Nicairi pe muritor.
Ce dor mare !
Ce-ntristare Inima lor le apasa Cind oitele le mor !
|