'Viata, orice bunuri intr-aceasta lume Dam cu fericire pentru-al tarii
nume. Toate sunt plapande pe acest pamant; Numai barbatia trece de
mormant. Barbatia noastra pe strain incanta Limbile vecine
bine ne cuvanta. La numele nostru toti se-nturna bland Si privesc
romanul de marire-arzand. Din vrajmasul sange, cu-armele sublime
Scris-am dreptul tarii in viitorime. Iata ce ne face voiosi sa luptam, Pentru
tara noastra zilele sa dam.'
Astfel este cantul celor care mor Si vesteste fala sufletelor lor.
II
Leahul strica pacea si prin tari robeste. Rares cheama capii si-astfel le vorbeste:
— 'Scris-am prin solie railor straini Sa nu calce pacea, dulce la crestini
Iata cum solira: Pacea nu-i calcata,
Numai mintea voastra este turburata.
Aste vorbe-s bune pentru staturi mari,
intre doua natii libere si tari
Nu pot sa le zica o vasala tara
Ce de-atatea oare am supus la heara.'
La aceste vorbe toti se inimau;
Toti spre razbunare bratul isi armau.
III
Pe Siret la vale Petru Rares pasa. Capii Iesi cu totii stau falos la masa. Siguri
de izbanda, impletesc cu flori Cupele de aur printre sarbatori.
Ati vazut lacuste ce-n noroase droaie Se strecor in aer ca un nor de ploaie,
Ce-si precurma zborul si cobor din nori Unde vad o vale cu frumoase flori, Apoi
fara veste, crude si flamande, Mistuiesc indata plantele plapande,
Ierburile-amare care le displac, Coadele taioase ce cazute zac? Astfel si moldavii
trec, s-opresc d-odata, Sparge a Lehiei tabara armata.
|