Temerea domneste peste Bucuresti ; Popolul ineaca curtile domnesti; Caci doi soli venira de la-mparatie Si aduc lui Tepes streang si mazilie. Toti boierii tarii veseli i-nsotesc Si cu pompa mare spre palat pornesc. Tepes ii primeste intr-a sa mindrie.
-nainteaza - "Doamne, pace tie ! insa inceteaza de a mai domni. Sau te pregateste astazi a muri !" La aceste vorbe toti sunt in unire Si toti trage pala spre a lui lovire. - ,,Ce ? Si voi, raspunde domnul turburat, Cu dusmanii tarii moarte mi-ati jurat ? Ascultati, voi, care mai aveti simtire De romani si lacrimi in nenorocire ! Viata si domnie le nesocotesc : Ale mele lupte voua-o dovedesc; insa tiu la tara, tiu la neatirnare ;
Tiu ca sa-mi fac neamul laudat si mare ! Am fost foarte aspru, si-ale mele mini Au varsat atita singe de romani ! Dar al vostru singe ce mi se tinjeste, il platea cu lacrimi cel ce va vorbeste.
in mijlocul celor ce ma-nconjurau,
Si pe o coroana tara lor tradau,
Nu puteam intr-altfel face eu unire,
Ca sa scap romanii de a lor robire.
Dara, bratu-acesta este singerat,
insa-ai tarei dusmani nu l-au cumparat!"
La aceste vorbe, ceata ostaseasca Striga cu poporul : "Tepes sa traiasca !" Speriati, boierii prin ferestre scap ; Iar pe soli ii bate cu piroane-n cap.
|