Aceasta lume-i umbra ce fuge si du Si. viata noastra trece cum trece-o sarutare, Cum trece o zimbire, cum trece un suspin, Ca lacrima aurorei in cupa unui crin. Cind ora trista vine pe om ca sa stramute, Ferice-i daca lasa un nume de virtute !
A gloriii lumina se duce catre ceri,
Se stinge fara urma ; si roze de placeri,
Si-avere, si marire, tot se risip in vint'
Si naste pentru moarte si pentru un mormint.
Goniti din mare-n mare, ferice cel ce-atinge
La port cind ale vietii amari patimi le-nvinge
Tot ce-a facut in lume sa plinga, sa iubeasca,
Sa faca rau la altii ca el sa le domneasca,
Averi stralucitoare si amorul frumusetii,
Si gloria, tot trece in noaptea-eternitatii.
|