Dimitrie Cantemir
Nastere: 26 octombrie 1673 Silișteni, Falciu
Deces: 21 august 1723 (49 de ani) Harkov
Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711), autor, carturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic și scriitor moldovean.
Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673 intr-o familie nobila, in localitatea Silișteni din comuna Falciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, in partea de sud a orașului Huși. A fost fiul lui Constantin și al Anei, nascuta Bantaș. La 15 ani a fost nevoit sa plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 22 ani, ca zalog al tatalui sau pe langa Inalta Poarta, inlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.
Eruditul print care a ilustrat cu atita stralucire vremea luminilor a fost o personalitate de neobisnuit profil intelectual. Preocuparilor sale filosofice si istorice li s-au alaturat cele literare si muzicale, iar activitatile desfasurate in tara, la Poarta otomana ori la curtea lui Petru cel Mare vorbesc despre o inteleapta cunoastere a oamenilor si a imprejurarilor politice ale vremii. Opera, predominant istorica, vadeste intelegerea unor sensuri mai adinci in evolutia popoarelor, iar Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor (1719) atesta, ca si Descriptio Moldaviae (1716), legaturile marelui intelectual cu neamul sau, caruia i-a patruns obirsia si calitatea spirituala, in literatura, Istoria hieroglifica (1705) inseamna un roman cu cheie, plin de referiri la viata contemporana a Tarilor Romane. Exercitiul poetic intregeste portretul carturarului.
Intre anii 169l-1693 a trait la curtea domneasca a tatalui sau. Dupa toate probabilitatile, Dimitrie Cantemir a manifestat interes fata de viata politica inca din copilarie, de pe cand tatal sau a urcat in scaunul Tarii Moldovei (1685). Ca fiu de domn, se vazu in drept sa-l urmeze pe tatal sau in tronul Tarii Moldovei, dupa ce acesta se stinse din viata in 1693. Cronicile autohtone, alte documente ale vremii il atesta pe Dimitrie Cantemir in scaunul domnesc doar pe parcursul lunilor martie-aprilie 1693. Desi sustinut de unii mari boieri din tara (Iordache Ruset, Lupu Bogdan), care ar fi dorit sa profite de tineretea voievodului pentru a-l subordona intereselor sale, sultanul nu l-a imbracat cu caftan domnesc si, prin urmare, el fu nevoit sa renunte la tron. Evenimentul s-a consumat fara oarecare urmari pentru Dimitrie Cantemir si el a revenit la Istanbul, continuandu-si cu si mai multa ravna activitatile carturaresti.
In timpul campaniei "persane" din 1722-1723, Dimitrie Cantemir a fost seful cancelariei imperiale de campanie si unul dintre sfetnicii intimi ai tarului. Dintre actiunile din aceasta perioada a vietii si activitatii lui Dimitrie Cantemir sunt remarcate aparitia de sub tipar la Petersburg, in 1722, a cartii sale despre sistemul religiei mahomedane, a unei lucrari cu caracter istorico-geografic Despre Zidul Caucazian, precum si a altor lucrari. Anumiti istorici admit ca in Rusia a fost elaborata si varianta in limba latina a Hronicului a vechimei romano-moldo-vlahilor, lucrare pe care, dupa unii cercetatori, Dimitrie Cantemir ar fi pierdut-o intr-un naufragiu pe Marea Caspica, pe cand facea cale intoarsa din campania persana. Efortul si activitatea destul de intensa pe multiple planuri din acesti ani au agravat mult starea sanatatii lui Dimitrie Cantemir, care suferea de diabet zaharat. La scurt timp dupa intoarcerea dintr-un drum greu si plin de primejdii, Dimitrie Cantemir se stinge din viata la 21 august 1723 la mosia sa Dimitrievka si este inmormantat in biserica construita de el la Moscova. Astfel s-a incheiat viata uneia dintre cele mai mari personalitati ale culturii si spiritualitatii romanesti de la hotarul sec. XVII-XVIII.
Citeste si:
. Opere principale
|
|
