Trei fetite langa sat au jelit si-au ingropat,
pustiul vantului, viermii pamantului;
rugul izvoarelor, arsura ogoarelor
A venit un nour negru peste zari Si ne-a prins strangand mourul din porumb, Fierbea cerul in adancuri nori de plumb Si venea un huiet surd din departari.
Se intalnisera in vartejuri doua Hale, - Doi serpi mari porniti de vanturi sa se bata, Una vrea spre Cornul Caprii sa strabata, Alta in vai adanci de munti sa se pravale
Si s-au rupt deasupra noastra nouri grei Si valtori de apa mare ne-au cuprins; Peste camp un strat de neguri s-a intins Si-a traznit la Trinca in vale, langa tei.
Am infipt atunci securea in pamant,
Punand norilor de grindina hotar Si ne-am strans, ca niste pasari langa car, Asteptand facuti capita pe pamant
II
Trei fetite langa sat au jelit si-au ingropat umbrele norilor, tipatul prigorilor; mugetul boilor, clocotul ploilor
S-a ivit o geana alba, ca un gand Si-un lastar culcat de ploaie s-a-ndreptat, Privea cerul peste magura curat Si crestea in noi viata tremurand.
A pornit din cuib un cantec fara nume Si din noi acelasi cantec a pornit, Peste ierburi cantu-n ciucuri a-nflorit, Iar din larg radea seninul peste lume:
Roi in soare
de margele sunatoare;
Ruga-n vant
din catuie de pamant;
Joc curat
peste lanul leganat
Si-mbatandu-ne de soare, si de vant Purtand cantul - palc de pasari vestitoare 'L-inaltam, plesnind din aripi catre soare, Ca o ruga izbucnita din pamant.
|