|
Ioana
|
|
|
Cand fetita mea clipeste si randunelele isi iau zborul
de pe streasina genelor ei,
cand se decide sa stearga crusta realitatii
incepe cu florile de pe covor: le stropeste cu apa sa creasca
si se deschide o gradina de galben prin care plutim cu totii,
insa ea panseaza ranile cerului unde s-a ranit de pamant,
ascunde in buzunar un nor. Nu ne mai ia in seama
incearca sa puna ordine in anotimpuri si-n cifre:
toamna se poate numi "doamna", trei urmeaza lui saptesprezece,
degetele sunt cata frunza si iarba, unghia de la inelar
este peste. Ametim de atata cruzime;
ne cerem degetele noastre in numar de cinci
prin cate tertipuri de pedagogie!
Atunci eu dau din colt in colt sa-i explic
ce este durerea (vaca lacrimilor), de ce stoarce
ea apa din noi, atunci eu
asez cercul pe una din laturi, iau din aer aerul
si-l incalzesc in pumni, rastorn camera, pun tavanul
unde i se cuvine, trag prelata la loc;
cu tramvaiul-tramvai, cu muntele-munte, cu
painea-paine si cu toate celelalte (stiti dv.), de la verde spre cenusiu. Nu ma mira ca plange
- "Vino sa-ti spun ceva la ureche" si vaj-vaj imi rastoarna in pavilion un austru cu miei carliontati, lobul urechii mele se infioara ca o fecioara vizitata la glezne de-un rau de martie. Nu ma mira ca rade
|
|
Pune poezia Ioana pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|