| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Pestele-clovn
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dinu Flamand
|
|||
|
|
|||
| Ceea ce tu, in nopti lungi, cand dormi pe norul insomniei mele nu vezi, ceea ce nu poti atinge cu soldul fierbinte iesit ca o piatra din rau, ceea ce nu poti prin rasuflare incendia, ceea ce se strecoara pe sub melita respiratiei tale venind din suburbii printre sinele tramvaielor si scrasnind ca epavele transatlanticelor pe muntii adancurilor, ceea ce nici hartia de muste nu captureaza si nici in capcana de soarece nu se prinde, acest aer pe care-l respir cu un singur plaman aceasta melasa ranceda, aceasta melasa a utopiei imi hraneste stomacul autofag. Dar noi cand, dar noi cand vom trai? Limba mea in gura se teme de plomba mea, o inconjura - toata miere si precautie! - iar tarziu ajunge sa o accepte. Dar noi cand, dar noi cand? in acvariile somnului meu creste gunoiul depus peste noapte, in grafitul creionului se produc mari surpari de teren. Ma infatisez dinaintea putinilor prieteni intr-o ceata compacta, vorbesc cu legume stricate, am ticuri de spontana recunostinta, am dobandit in picioarele mele de plumb imobilitatea rugara. intr-un sir de oglinzi, prin care alearga spre mine copilul meu, zaresc pregatita lovitura de palma. Ea creste, ea creste si-mi va izbi tara crutare obrazul nu mult inainte de sfarsitul mileniului. Iata, asezam de o parte imensele borderouri: inmultiri si scaderi, impartiri ale beznei castigate la loterie, fleacuri grave si indoieli mult prea viu colorate, pe versantul de-alaturi urca administratori marunti sa lipeasca umbra de fapta lucrul de numele sau pe mine de tine si dragostea noastra ce deviaza campurile magnetice, iar amanarea, iar amanarea, iar amanarea tine in bretele nadragii sperantei. Frivolitati de copilarie intarziata: batranii magi mananca pe furis varul zidurilor, Hamlet tine prosteste in palma ceapa lui Peer Gynt, un altul desfoliaza apele vascoaselor mari ancestrale. Frivolitati ale pacii si-ale razboiului, frivolitati ale graiului, arte poetice ale puterii; cuvantul putrezeste in paine si alti zugravi visatori implanta compasul in pielea planetei. Dar noi cand vom trai? Ceea ce tu din hula in care dormi, ceea ce tu si prin tine eu si prin mine copilul si prin el moartea reglata atat de precis la ceasul desteptator sa explodeze ca o bomba terorista in gara, ceea ce noi acestia, patru cati suntem, nu vedem, nu vedem este faptul ca doar unul din noi are ochiul limpede si acela nu sunt eu si nici tu si nici ceea ce imi aduce vantul de februarie din campiile Transilvaniei pare o ninsoare cu anestezic. Limba mea se teme de plomba mea, iar in marile de macel numai pestele-clovn se plimba linistit, linistit printre otravurile actiniilor Deschid fereastra in zori, redevin obiect al istoriei. intr-un nor de parfum ironic trece pe strada o fata ducand ermetic inchis in cutia violei capul meu. Moartea imi priveste peste umar hartia si imi intinde o pudriera cu nisip marunt, foarte fin de presarat peste litere. Sugativa |
|||
Pune poezia Pestele-clovn pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |