Un baietel (cam asa cum ti l-ai dori - cu pistrui)
tasneste din casa si incepe sa zboare
timpanele dau sa-i pocneasca de fericire
este o vara cat cerul, omizile ront-rontaiesc
din frunzele dudului.
Ar putea sa ajunga din urma zapezile, ar putea
rasturna berbecii deasupra norilor
cu nuiaua de-alun. El zareste
cu un ceas mai devreme piatra de care
se va impiedica betivul din carciuma,
el aude departe vantul sosind
sa ridice in clarul fustelor
casele transparente. striga larva
coconului de matase, dar si matasea;
se reazama - suveran peste sclavii furnicilor -
de curbura aerului, musca din fructele curcubeului.
Tu-l daruiesc astfel, in patru dimensiuni, inainte sa cada. Spre amiaza il va striga o voce, ii va fi sete s-atunci va bea dintr-un pumn de namol apa fostei fantani.
in timp ce mormai si se sperie
paianjenul de pe galerie,
in timp ce scotocesc printre boarfe
imi zaresc
jumatate de fata in oglinda furnirului
de pe usa dulapului,
iar in spatele meu demoni marunti,
sobolanii suri ai singuratatii
chicotesc si scot limba la mine
convinsi ca nimeni nu-i vede.
|