Pe-al nostru vesnic nor
Ne intalnim iar, dulce-mi iubita
Si-n pieptu-mi mii de diavoli mor,
Si alte mii de flacari ar sa ma minta.
Nu ne vazuram de vreme multa,
Iara pe scena prafuitelor umbre,
Soarta marelui rol iubiri-mi i-a fost crunta,
Am fost captiv in spectacole sumbre.
Sa te privesc in ochi, te rog, ma lasa,
Intreaga-mi fiinta in eden sa zboare,
Sa gust din licoarea-ti, moarte albastra,
In zboru-mi nici zeii n-o sa-ma doboare.
Si-ti spun a nu stiu cata oara, a mea iubita,
Mistuitor mi-a fost dorul de tine,
Si-mi spui si tu cu a ta gura mititica,
"Nestiut si mie-mi fu doru-mi de mine".
Si incep a rade usor, gura-ti sarut,
Capul de pieptu-mi iti lipesti,
De multa vreme paradisul nu ne-a mai avut,
Te strang la piept, sufletu-mi tu esti.
Sub haina de stele si luna plina,
Iti spun noapte buna, dormi usor,
Pe-a lunii aripa divina,
Amandoi plutim imbatati de amor.
|