O lume oglindita,
Cu totul intr-o apa,
Si-o inima iubita,
Soseste de indata.
O colosala stea,
Pe ceru-nalt luceste,
Privind superb si bland la ea,
Si-n apa se zareste.
Doi norisori,ce-n drumul lor,
Raman blocati sub luna,
Privesc si ei cu un fior,
La mandra fatapura.
Din parul ei incet coboara,
Un rau de apa lina,
Nimic nu e ca odinioara,
Doar apa cristalina.
O apa-n care luna,
Cu fala se priveste,
La fel ca si steluta,
Ce locul ei doreste.
Doreste sa ramana,
Sa stralucesca tare,
Pentru fiinta blanda,
Ce are asezare.
Si flori si tot in jur,
Privesc cu admiratie,
Se uita sus pe cerul pur,
Dar nu fac comparatie.
Caci luna insasi o admira.
Si minunata stea,
Si norisorii se oprira,
Privind numai la ea.
Iubirea ce o simte,
E pentru eaviata,
Si lucruri definite,
Ei ii sporesc speranta.
Speranta de iubire,
De minunata stare,
Si acea oglindire,
Ce-n suflet ea o are.
|