Sa nu-ti cresti aripi prea largi viselor!
Sperand ca te vor purta in lumea
intreaga,
Sau prin infinit,
Te vor durea prea crud cand se vor
strivi,
De cercul stramt care ne inconjoara.
Invata-le sa se tarasca serpeste
De la o bucata de paine la alta.
Vor avea in felul acesta toata viata
de lucru
Si-si vor afla o multumire in faptul
de a se realiza.
De-ai sa le cresti cu aripi de
Luceafar sa cutreiere
infinitul
Vei fi-n vecie gol si vesnic
nemultumitul
Si niciodata nu se vor odihni
Si nu vor avea multumirea lucrului
cautat si gasit,
Vor rataci ca sufletele sinucigasilor
Cautand un mormant in care sa se stinga.
|