Stau haidamacii la umbra unui stejar : mananca
plosca trece de la unul
la altul ca o tarfa de lux mult ravnita cate unul ragaie cate unul suna de-ai zice ca-si da sufletul
prin turul pantalonilor :
"Sanatate, camarade !" mal deoparte
abatut si cu mancarea neatinsa dinaintea lui el ii priveste
nu-si poate ascunde dispretul
mainile lor nu-i plac
sunt murdare
crapate
diforme -
radacini dezlantuite se-ncrunta mai baga o data mana
in panerul de rachita acoperit cu servet alb
cauta
pipaie
mangaie agitat
nemultumit
se ridica
isi sterge mainile
cu-o batista alba de matase
mainile lui albe
cu degete lungi
si bine desenate
- maini de pianist -
apoi urla : "Idiotilor,
dar ochii lui,
ochii blestematului aluia
de poet,
unde sunt ?
Neispravitilor,
nu sunteti buni de nimic f" si-n acest timp
cu-o naprasnica lovitura de picior
rastoarna panerul de rachita :
iarba pare o imensa masa de biliard
ravasita -
bile '
multe bile albe
insangerate
numai bila rosie lipseste ;
Ante Pavelici a avut
inca o zi proasta -
poate maine, cine stie ?
|