Dosoftei
Nastere: 26 octombrie 1624, Suceava
Deces: 13 decembrie 1693, la Żółkiew, in Polonia, azi Jovkva, Ucraina
S-a nascut (probabil) in 26 octombrie 1624. Pe numele lui mirean Dimitrie Barila, este fiul unui negustor aroman. A facut studii de retorica si poezie la Lemberg (Polonia).
A invațat la Iași probabil la Colegiul intemeiat in 1640 la manastirea " Sf. Trei lerarhi, apoi la școala Frației ortodoxe din Lvov, unde a facut Studii umaniste și de limbi. Cunoștea limba elena, latina, slavona și polona. Datorita relațiilor sale cu patriarhul Moscovei și cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tiparit la Mitropolia din Iași, in romanește, principalele carți liturgice, unele traduse de el insuși. El a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii romane in biserica.
Cunoaste mai multe limbi straine. intre 1671 si 1688 este, cu mici intreruperi, mitropolit al Moldovei. Traduce si tipareste opere cu caracter religios, dar si laic. Dintre lucrarile sale retinem in mod deosebit Psaltirea pre versuri tocmita, tiparita la Uniew, in 1673. Moare in exil, la 13 decembrie 1693, in mare "lipsa si scarba.
Inainte de orice incercare culta de transpunere in limba romana a imaginii in forma prozodica, se cere amintita poezia populara, care constituie o parte esentiala din temelia vesnica si neclintita a spiritualitatii noastre. Poezia romana culta nu incepe insa cu Dosoftei, ci mult mai inainte. El este " un foarte important reprezentant al unei traditii care era in curs de formare in momentul aparitiei lui (Mircea Scarlat).
Criticul literar Nicolae Manolescu subliniaza ca marele merit al mitropolitului este "de a fi oferit in Psaltire, pe neasteptate, intaiul monument de limba poetica romaneasca. in acest scop, el a uzat de toata cultura lui lingvistica, imprumutand si calchiind termeni din cinci sau sase limbi; a creat, totodata, altii nemaiauziti, apeland la vorbirea si, poate, si la poezia poporului, a silit cuvintele sa primeasca accentul trebuitor prozodiei lui pe cat de naive, pe atat de sofisticate; a supus topica unor distorsiuni care ne duc cu gandul la unii poeti din secolul XX, ca Ion Barbu, de exemplu; a organizat, in fine, un adevarat sistem de rime si a incercat mai multe cadente si mai multi metri decat gasim in toata poezia noastra de pana la romantism.
Acelasi critic literar remarca la Dosoftei "o calitate deopotriva de extraordinara a scriiturii pe o gama care cuprinde suavul, grotescul, delicatetea, vigoarea, muzicalitatea, plasticitatea, solemnitatea, pamfletul, rugaciunea, hula, sfiosul, sententiosul, plangerea ori bucuria. A strabate Psaltirea echivaleaza cu o calatorie printr-o tara a minunilor poetice.
Opera
Psaltirea in versuri, Uniev 1673, cu peste 500 p., și 8634 de versuri (la un loc cu Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu)
Dumnezeiasca Liturghie, Iași, 1679 (ed. a Ii-a, Iași, 1683);
Psaltirea de-nțeles, Iași, 1680 (text paralel: slavon și roman);
Molitalvnic de-nțeles, Iași, 1683, avand, dupa prefața, un
Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 versuri;
Parimiile preste an, Iași, 1683, avand tiparit din nou
Poemul cronologic, cu mici adaosuri și modificari.
Viața și petriaceria sfinților, 4 vol Iași, 1682-1686, lucrare de compilație, dupa izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) și slave.
Citeste si:
|
|
