Dragoş Vrânceanu
Nastere: 14 februarie 1907, Babeni, judetul Valcea
Deces: 4 mai 1977, Bucuresti
S-a nascut in Babeni, judetul Valcea, la 14 februarie 1907. intre 1921 si 1926 face liceul la Balti, unde tatal sau fusese mutat ca inspector scolar.
Debutul se va realiza in revista lui Perpessicius, " Universul literar", in mai 1927, cu poezia Porumbeii. Din 1929 poetul isi vede realizat visul de a fi student al Facultatii de Filosofie din Florenta. Se apropie de marii oameni de cultura ai vremii, de poezia moderna.
Isi da doctoratul in filosofie la Universitatea din Florenta cu o lucrare despre natura mitologiei. Dupa debutul in volum cu Closca cu puii de aur, in 1934, continua activitatea publicistica prin colaborari la "Curentul", " Viata literara", "Azi", "Revista Fundatiilor".
Functioneaza cu intermitenta ca asistent universitar de limba italiana la Academia de inalte Studii Comerciale din Bucuresti, post pe care il va relua, in 1947-1949, pana la desfiintarea lui. intre 1940 si 1945 este atasat de presa si cultural pe langa Consulatul Roman din Milano.
Un timp, poetul lucreaza in cadrul Ministerului Comertului Interior, apoi, in 1952, se retrage in satul natal. Colaboreaza cu Institutul de Lingvistica de pe langa Academie si, ca si alti oameni de cultura cu un traseu al existentei asemanator, mentine contactul cu literatura, prin traduceri. Din 1959 este reincadrat la universitate, de aceasta data la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu". in 1960 realizeaza si editeaza, impreuna cu Silvio Guarnieri, o antologie de poezie romaneasca in limba italiana, prima de acest fel in Italia. Din 1962 lucreaza ca redactor al revistei "Luceafarul", colaborand constant si la alte reviste, publica traduceri din literatura italiana in limba romana sau din literatura romana in limba italiana, parte esentiala, alaturi de studiile si eseurile sale vizand domeniul literaturii italiene, in intelegerea personalitatii complexe a celui care se stinge din viata la Bucuresti, in 4 mai 1977.
Formatia sa cultural-artistica ii defineste, in mare masura, si profilul sau liric, pe care criticul literar Serban Cioculescu il surprinde astfel: "Modern in expresie si traditionalist in fond, dar folosind ca modern cuvantul arhaic, iar ca traditionalist neologismul, el ramane tanar dupa ce s-a dovedit la inceput cumpanit, contemplativ, matur. () Pe malul Oltului, poetul recheama colina florentina, acolo la Florenta, scrie balade si aude cornul de vanatoare al Basarabilor".
Volume de versuri:
Closca cu puii de aur, Bucuresti, Editura Fundatiilor, 1934;
Columne, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Poemele Transhumantei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968;
Poezii, editie selectiva, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Poezii, Bucuresti, Editura Albatros, 1970 (colectia "Cele mai frumoase poezii");
Migdalul inflorit a doua oara, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Cantecele Casei de sub padure, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Cantecul vremilor, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975;
Closca cu puii de aur si alte versuri. 1933-1975, editie selectiva, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975;
Priveste spre oras, Bucuresti, Editura Albatros, 1976;
Versuri, editie selectiva, Bucuresti, Editura Minerva, 1986.
Poezia Marul de langa izvora aparut in volumul Cantecele Casei de sub padure, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973
Citeste si:
|
|
