Iesea pe scari mama si asculta,
trecea timpul prin frunze,
subtire, subtire, ca o muzica.
Pasarea ruginie a toamnei
imita in sunete
un vuiet de delicii.
Copacii ramaneau mari si puternici,
apropiindu-se in randuri de spatele casei.
Mama intindea mana
sa simta aproape acesti oaspeti
ai batranetii,
care nu puteau vorbi, dar deschideau drumul
exploziilor in lant ale antonimilor.
|