S-a garbovit, strambandu-si ramurile groase, proptite-n coasta. A ajuns ca o tufa, ca o plasta.
Abia mai poate inainta de-a buselea
ca mosii,
rostogolindu-si merele in apa
si mai rosii.
Marul se apropie de izvor si parca ranile il dor.
Nu stii cand sta pe loc.
Pe elipse incalcite zboara in aer
mingile lui de foc.
|