Frumusetea nu se stinge,
Cu-o sclipire,doua,trei.
Ci in inima-ti infige
Lacrima ochilor mei.
Si arunca printre valuri
O scanteie de lumini,
Care arde fara graiuri
In inima unor spini.
De aceea,totul zace,
Fara urma-n departare
Chiar si freamatul ce tace
Acum nu mai are stare.
|