Calin, jitarul de la sat,
Cu pusca vecinic de-a spinare,
Era pe holde imparat
Si statul lui n-avea hotare.
In el tot campul se-ncredea,
Toti fluturii si toata floarea:
Sulfina, seara-l adormea
Si-l destepta in zori cicoarea.
Odata, desteptat in zori
De-acel miros de dimineata,
Isi ridica ocii din flori
Si se uita peste faneata.
Din pricina zilelor calde,
Marica, zana printre fete,
Se coborase sa se scalde
S-acum se descingea de bete.
Jitarul nostru, nazdravan,
Se subtiè ca o soparla,
S-ascuns de-un ciot, de-un bolovan,
Se strecura pana la garla
Cuptior, cuptior, cate mai faci
Cu vinovata ta caldura!
Noroc numai ca poti sa taci.
Asa si eu: streaja la gura.
|