Esti nalta si subtire ca un crin, Cu glasul miscator ca un suspin, Cu ochii de mireasa, visatori, Si gura ca potirul unei flori.
Din ce necunoscuta lume vii, Cu gene rourate si tarzii, Cu mersul plin de farmecul incet Al tanar-visatorului poet ?
Esti scrisa numa-n gratii si pareri,
In ritm cu elegante mladieri, In primavara florii de migdal Si cadrul miscator al unui val.
Cum poti sa spui, cu mana ce intinzi, Atatea lucruri manei ce cuprinzi, Si ce mister e-n toata firea ta De nu te poate nimenea uita ?
|