As vrea sa plang
dar lacrimile mele
s-au ratacit
pe cai insingurate
luandu-mi sufletul
pribeag, cu ele,
uscat si insetat
de puritate.
As vrea sa strig
dar nimeni nu m-aude
toti au plecat
pe cai instrainate
luandu-mi oasele
anemice si ude
si carnea putreda
pe jumatate.
As vrea sa cad
prapastii de lumina
din zare-n zare
noapte sfartecata
luandu-mi cugetul
cu vis, cu vina
spre stanci ce nu le voi
gasi vreodata.
As vrea sa frang
si patimi si zabrele
dar s-au retras
si cer si zbor si frunte
lasandu-mi inima
sa bata cu putere
precum o toaca
dintr-un schit de munte.
16 august 2011
|