Sa-mi cante inima un cantec lin, soptit,
sa beau un ceai cu Eminescu, la zenit,
sa-mi cada fulgi de nea pe zambet, iara,
sa-mi cante-un turtur o colinda, la ghitara,
sa zbor pe cer cu razele de soare,
sa strig in cor cu corbii o urare,
sa scutur norii de zapada, bland,
sa invit stelele la dans, pe rand,
sa stau la gura sobei cu o zana
si cand ma culc ea sa-mi ureze Noapte buna!
Cand ma trezesc sa fiu doar eu si bradul,
sa-mi fac bagajele, sa parasesc Aradul
si sa calatoresc cu magii-alaturea,
urmand cu sufletul pe cer aceeasi stea,
sa merg printre troiene de lumina nins, pe jos,
sa ma-ntalnesc si eu la iesle, cu Hristos.
Pai nu-i asa ca e un vis frumos?
1 ianuarie 2011
|