eram in intuneric cand
doua maini,
nici prea mari,
nici prea mici,
m-au scos din groapa trecutului
dintre viscerele unei povești
neconsumate,
dintre cadavre
și dintre animale
moarte.
zaceam intre viscere
de parca acolo
m-am nascut
plangeam iubirea noastra moarta
fara sa vreau,
fara sa știu
eram plina de sange negru
absența ta speranțele-a ucis
cand doua maini,
nici mari,
nici mici
m-au gasit.
|