Din ramurile verii ploua flori Adie vantul, flacara se frange; Si ochii mei iti sunt stapanitori, Si ochii mei sunt dornici de a plange.
Ce gust de suferinta-n veci nestinsa, imbolnaveste inima invinsa? -
Argila veche, cupa a durerii Si ploua flori din ramurile verii.
In parcuri trandafirii-ncep s-apuna. Eu tac, iar tu asculti parerea mea Sub parul neclintit ce te-ncununa.
Sunt obosit, caci dragostea e grea Dar, o, ce-nseamna aripa tacuta Ce trece peste noi si ne saruta?
|