Din rasarit lumina se destrama Pe cerul de-un albastru-nduiosat ; M-am desteptat, - la ce m-am desteptat Cind nici un glas al vietii nu ma cheama ?
Prin simfonia muncii ce incepe Voi rataci si astazi inutil Si voi purta, prin vraja lui april, Tristetile-mi pustii ca niste stepe.
Prin navile ce-n valuri de aroma Transporta bogatii din port in port, Oh ! sufletu-mi steril ca un avort Iar va tiri corabia-i fantoma.
Spre nici un orizont, spre nici un astru, Ca ieri, si azi si miine va porni, Mai negru, mai tacut din zi in zi, In asteptarea largului dezastru.
|