Amurg pe-o mare de topaz Porneste nava-n joc de spume, Iar cei plecati spre-o noua lume Stau inlemniti ca-ntr-un extaz.
Adio ! o copila pala, Cu gesturi mute de delir, in unde zvirle-un trandafir, Smulgand petala cu petala.
Iar cerul ftizie scuipa sange; Un glas pierdut in valuri plange ; Se-nalta adieri bolnave.
Un marinar uitat in port Priveste urma mandrei nave Sarcastic ca un cap de mort.
|