..Si ratacesc spre seara pe cheiurile goale, Cu farurile stinse si lanturi ruginite. S-ascult cum plinge apa in aiurari domoale, Sa vad cum moare ziua in zarile cernite.
Adeseori voioase sirenele rasuna. Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie, Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtuna, Si eu ramin tot singur in lumea mea pustie.
O, cind, o, cind vaporul opri-se-va o clipa
Din goana lui nebuna spre larga departare,
Sa ia cu el aceasta tarina in risipa,
Sa-i dea o noua viata, sau s-o ingroape-n mare ?
|