Pe strazi necunoscute ma duc la intamplare;
in juru-mi: negru, negru,
Un negru fin si umed ca un adanc de mare.
Arare, la raspantii, vreun felinar ursuz, Dormind pe-un varf de poarta, Cu inima voalata de o tristete moarta,
Prin care stapaneste odihna - doar amantii Si soarecii vegheaza Si-n juru-mi: negru, negru.
Dar iata ca se rupe o aripa de nor
Si luna bosumflata pe-un fond laptos apare
Raman uimit o clipa ma taie un fior incep sa dau hipnotic din maini si din picioare, Si tot mai indaratnic, mai iute, mai stupid, Ma invartesc in strada - un titirez livid. As vrea sa musc vazduhul,
as vrea sa ma incaier Ca umbra, cu tacerea, cu golul, cu
Ba nu!
Un neinvins elan
Ma zvarle spre o casa
M-agat de un burlan
Piciorul meu se suie pe trepte moi de aer,
Mai sus, mai sus
Pe albe-acoperisuri lunaticii se-aduna,
Pisicile scandeaza o arie nebuna,
Si-o mana nevazuta arunca flori din luna.
|