Amiaza!
Un pian, alaturi intoneaza
Un cantec trist, in calmul verii,
Un cantec demodat care brodeaza
Petale dulci pe panzele tacerii.
Nici eu nu stiu ce am! Hemoragii de soare-mi bat in geam, Cu lenevii de aur cald ma fura Si ma saruta lung pe ochi, pe gura
Ce mana delicata Cu degete de vested trandafir, Te leagana, o, inima blazata? - Esti tu, romanta trista de clavir, Sau tu, extaz solar?
Oh, pianul canta tot mai trist, mai rar, Si soarele ma cheama,
si uni pare Ca fruntea mea aluneca in zare Spre-un infinit de pace si uitare.
|