Prin alba transparenta a lungilor perdele,
Rosiatica lumina
A soarelui ce cade incet spre orizon
Subtil se infiltreaza, se-ntinde pe podele
In jocuri de rugina
Si-n ascutisuri stranii s-apropie de tron.
in linistea solemna cazind din bagdadie,
S-amesteca deodata
O larma ce se urca din vestejitul parc,
Ce creste si se umfla ca marea-n vijelie, -
O larma-nfricosata
De urlete, de sabii si vijiiri de arc.
Iar fiorosul zimbet al soarelui tomnatic
Ce parca se incheaga
Si parca-ncremeneste de veci pe orizon,
Patrunde prin perdele mai larg si mai salbatec,
Ineaca sala-ntreaga,
Si ca un val de singe se-ntinde peste tron.
|