In departari se-ntinde cetatea de lumina Si ranile de seara prin umbra ei se scurg; In balamuc nebunii, uitati intr-o gradina, Stau inecati in vraja acestui trist amurg, Privind cum unul joaca un dans de balerina.
In salturi delicate, ridicol de naive,
Isi leagana papucii c-un tremur intrerupt,
Pe fata lui surade triumful unei dive,
In timp ce spectatorii, prin pantalonul rupt,
Admira in tacere picioarele-uscative.
Iar unul dintre dansii plecandu-se ii strange Un mic buchet de iarba si de maces uscat, Cum, insa, dansatorul refuza incurcat, Galantul se repede si-l bate pan-la sange.
|