Sunt obosit, desi nu vin din lupta, Si-s trist, o, trist, desi fara motiv, Culoarea idealei zari e supta, Iar soarele mai greu si mai masiv.
Cu vinuri patimase in pahar, Cu opiu si cu flori de lupanar, Cerc sa-mi imbat uritul in zadar.
Nici tu, nici tu, frumoasa mea signora, Frumoasa mea - ceasornic rococo Al carui mecanism din ora-n ora imi cinta-acelasi vechi do, mi, sol, do Nici tu, nici tu, frumoasa mea signora !
Nimica sfint. Nimica bun. Nici o cadenta. Doar lenevii solare, si atit, Plus o grozav de lunga decadenta Si-un streang - cu care nu te stringi de
|