Mi-e sufletul bolnav, o stii! De spleen si de melancolii, Si doruri triste nentelese, In vagul lui brumos se tese.
Mi-e sufletul bolnav, o stii ! Din dragostele vechi, tirzii, Ramas-au ranele deschise Cu singe si ruini de vise.
Vegheaza deci la capatii, Cu mina alba ma mingii, La pieptu-mi fata ti-ai plecat, Sa bata inima-a-ncetat.
Si capu-mi cade tremurind, Eu voi muri, presimt, curind, Pentru mormint un imn iti cer : Sa-mi cinti un vers trist din Baudelaire !
|