| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Prea mult de Aura Constantin E prea mult timp de cand ploua, Dumnezeu arunca cu fulgere in noi. Sunt prea multe instincte voluptoase Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Aniversare
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dumitru Matcovschi
|
|||
|
|
|||
|
M o t t o: Moldovean persoana care face parte din populatia de baza a Moldovei sau este originara de acolo; moldav. ( Dictionarul explicativ al limbii romane , Bucuresti, 1996) Avem de toate: paine si la paine, doine mai vechi si doine mai batrane, paduri adanci prin care umbla cerbii si pasc in voie firul dulce-al ierbii, izvoare ce razbat din miez de hume, sa ne potoale setea grea anume, maiestre pasari ce cobor din timpuri fara aceste patru anotimpuri. Avem de toate: strop de cer albastru, de roua strop si strop cinstit de astru, vinuri alese, cele mai alese, puse pe mese la imparatese; mere domnesti usor, ce pleaca ramul, cand fata mea, in zori, deschide geamul; si carti de poezie scrise bine, cu sufletul si vremea care vine. Avem de toate! Dar cu-aceste toate saraci de-a pururi lumea ne-ar socoate, de n-ar fi-al nostru marele, Poetul, care si-a scris cu-n colt de stea caietul si care, ca un moldovean, fireste, daca a plans, a plans moldoveneste, si tot asa s-a bucurat, si iara moldoveneste doru-a fost sa-l doara. Poetul e al nostru pan-la sange ! Ah, versul lui, cum stie a ne strange in prag de casa, neamul tot, cel care o vatra are si-o nadejde are. O, versul lui cum stie a ne face graiul de paine, sufletul de pace; si-a ne-ntalni cum stie intr-o soarte si dincoace, si dincolo de moarte. Marinimos, frumos Poetul suie de la pamant la ceruri si descuie inalte porti pentru un nu stiu cine, pentr-un aed din urma care vine El ne alege, el ne intelege, el este rege, vorba lui e lege, el ne citeste fiecare carte si spini ne-mparte, lauri ne imparte. Al nostru e Poetul azi si maine, precum al nostru aerul ramane, cel totdeauna-nmiresmat si inca bradul semet ce cerste-n varf de stanca; El e mandria noastra, omenia strabunului pamant, destoinicia plugarului culegator de stele. El este Zeul rugaciunii mele. Dusmanii lui au fost dusmani de tara: l-au murdarit cu vorba de ocara, l-au aratat cu degetul in strada, descult cand alergat-a prin zapada Ca niste caini de rai erau dusmanii: nu i-au furat doar slava, ci si banii! Si, grav bolnav, Poetul s-a ales cu un simplu nume-n piatra Eminescu. Opt litere, atat. Ca opt seminte sub zapada de pamant, ca opt sentinte, sau poate ca opt raze de lumina ce trec prin vreme si o insenina. Opt litere. Si toate impreuna o carte, una singura aduna, o carte, cea mai buna, cea mai carte, o viata mare, cea mai mare, fara moarte. Si scrisa-i cartea nicidecum cu pana, pentru Ion e scrisa si Ioana! La ziua lui de nastere eu ies cu pieptul deschis: Traiasca Eminescu! Afara-i iarna, ninge, se topeste. Razbate glas din ceruri: El traieste! Incerc sa numar anii. Care-i rostul? Poetu-i foarte tanar. Si-i al nostru! Si iar ma-ntorc la cartea lui frumoasa: cine eram de n-o aveam in casa?! |
|||
Pune poezia Aniversare pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |