Un pic de bunatate, oameni buni,
un picusor usor-usor de bunatate.
E bunatatea
astei lumi
coboratoare din imensitate.
Nenorocim, traim si nu traim.
Pe muche de cutit pasim, pe lama.
Prapastia ne-ademeneste, dantuim.
Desteptul rade, prostul ne aclama.
Nenorocim, traim si nu traim.
Pitici, furnici si mascarici, noi toti.
Si noaptea vine: rasinoasa noaptea vine
cu vama si cu teama, si cu hoti,
si cu ruine, Doamne Sfinte, cu ruine.
Pitici, furnici si mascarici, noi toti.
O lacrima, amara, pe obraz.
Pietrificata margelusa sangerie.
Un pas, un singur pas ne-a mai ramas
si ne inghite neagra vesnicie.
O lacrima, amara, pe obraz.
Tu crezi? Mai crezi? In basne? In minuni?
Eu nu mai cred. Carunt, adus de spate,
povara-mi duc de luni si pana luni,
sarcina grea de ani si de pacate.
Tu crezi, mai crezi? In basne, in minciuni?
Totu-i un bluf ! Inselaciune, lasitate
Un pic de bunatate, oameni buni,
un picusor usor-usor de bunatate!
|