Rezemat in cot, pe-o rana
tolaneste Buda-n templu:
cap de aur, trup de aur
Arta moarta, te contemplu!
Aoleu, ma doare vazul:
un furnic, de nu stiu cand,
scormoneste-n ochiul Budei
Buda doarme lacramand!
Of, mi-e mila! Of, mi-e jale!
As sufla furnicul, dar
ochiul Budei ma tinteste
printre lacrimi, avatar.
|