Obida vine ca sa treaca.
De ce fugi, omule, de tine?
Au nimeni nu-i sa te-nteleaga,
sa te asculte, sa te-aline?
Sarata-i lacrima, ca marea,
si mult amara, ca pelinul;
de ce o-mpaci cu razbunarea?
de ce o tulburi greu cu vinul?
De lume mare fie-ti dorul,
de frate si de codru verde;
chiar pasarea ce stie zborul
de una singura se pierde!
|