Mi-e dor, mi-e tare dor de-o primavara
O salcie, o gura de cismea,
un ied si o iedita, si o seara
cu blond luceafar si cu pui de stea.
De peste ani, din toamna brumarie,
as reveni, cocor intarziat,
in sat, acasa, in copilarie,
de unde altadata am plecat.
Ah, verdele de iarba, ca ma doare!
Si murmura cismeaua argintiu,
si muguri de cornite iedul are,
si nu e nici devreme, nici tarziu
Floriile-au trecut. Adie-a paste.
Inaltatoare clopotele bat.
Si, tanara, eternitatea naste
cu denii, cu Christos a inviat.
Ramane Mai ramane sarbatoare
copilaria insula-n ocean
Si valuri, valuri, valuri calatoare
lovesc in ea, in insula, dusman.
Mi-e dor. Dar nu (o, nu) de-o floarea-albastra
care demult-demult s-a scuturat.
Mi-e dor, mi-e tare dor de casa noastra,
cea de pe mal de Nistru, de la Vad.
|