Dor vocalele in slova,
dor silabele in vers,
dor cuvintele-n poema,
unul scris iar altul sters.
Dor imaginile simple,
dor metaforele mici,
dor dactilii, dor troheii
ba acolo, ba aici.
Si-apoi gandurile toate
cand se-aduna la un loc,
doare virgula si punctul
picurat din varf de toc.
A fost luna, luna nu e,
au fosr stele, stele nu-s
e usor a scrie versuri
cand nimic nu ai de spus !
|