Zi de azi si zi de maine.
O credinta si o soarta.
Cresc tarane din tarane.
Cade stea din ceruri, moarta.
Dor cu dor se impereche
intr-un picure de roua.
Niciodata lumea-i veche,
niciodata lumea-i noua.
Omul vine precum pomul
sa-nfloreasca, sa rodeasca.
Langa om traieste-si omul
viata sa cea pamanteasca.
Cere sufletul credinta
si pe urma cere paine.
Nu se trec in pocainta
zi de azi si zi de maine.
Fara margini universul.
Ca un fir de mac pamantul.
Si se lupta prea mult versul
cu cuvantul si cu gandul.
Este-o forta ca o torta
ce ne poarta catre-o poarta.
Peste toate este-o forta,
o credinta si o soarta.
Solitar hotar de creste
ne aduna impreuna.
Ce-i poveste nu-i poveste.
E istorie comuna.
Revarsat din zodii astru
ideal superb ramane.
Creste-albastru din albastru.
Cresc tarane din tarane.
Drumul nu-i usor, se-ntampla.
Dar a fost usor vreodata?
Doare frunte, doare tampla,
doare inima barbata.
Prefacuta-n neagra zgura,
mai pustie, mai desarta,
uneori cu-nvatatura
cade stea din ceruri, moarta.
Viata-i viata si in viata
are dreptul fiestecare
la o Mare Dimineata,
la un mic apus de soare.
Cu iubire ce-ncolteste
langa patima straveche,
dor cu dor se intalneste,
dor cu dor se impereche.
Cine stie, daca stie,
ce inseamna fericire?
Fericirea-i vesnicie?
Fericirea-i nemurire?
Nour tuna cu furtuna,
cu furtuna nour ploua
Ea incape totdeauna
intr-un picure de roua.
Rade unul ca nici unul,
plange altul ca nici altul.
Cineva, tragand cu tunul,
face pulbere inaltul.
Se-nfiripa tanar cantec
si te gadila-n ureche.
Coborata din descantec,
niciodata lumea-i veche.
Curge vreme cu poeme
rau de munte peste punte.
Infinita curge vreme
si in vreme se ascunde.
Ce-am fost noi? Tacere grava?
Secol desfacut in doua?
Cu trecutul ei de slava,
niciodata lumea-i noua.
Niciodata lumea-i noua,
niciodata lumea-i veche.
Intr-un picure de roua
dor cu dor se impereche.
Cade stea din ceruri, moarta,
Cresc tarane din tarane.
O credinta si o soarta:
zi de azi si zi de maine.
|