Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta
Ma grabesc. Dar nu stiu unde.
Trec prin viata ca un vant.
Urc de cand ma stiu un munte.
N-o fi muntele cel sfant?
Care-i scopul? Care-i rostul?
Fug de cine? Fug de ce?
Pentru lauri numai prostul
sare in prapastie!
Ma opresc Pentru o clipa.
Trece-o pasare in zbor
si imi face din aripa.
Si ma-mbolnavesc de dor.
Urc din nou acelasi munte.
Trec prin viata ca un vant.
Si te strig de nu stiu unde.
Si te pierd de nu stiu cand.
Era ceru-nalt si-albastru.
Astazi cerul e de fum.
Rasarea pe cer un astru.
Astru-i lacrima acum.
Colindam padure mare.
A ramas un plop din ea.
Beam racoare din izvoare.
Apa nu e cum era.
Vesnicea un munte-n zare.
Era muntele pe roti.
Ne scalda un val de mare.
Ne scaldam in mare toti.
Aprindeam pe dealuri ruguri.
S-a arat si deal si rug.
Aduceam la masa struguri.
Pruncii plang dupa un strug.
Mila neagra ma apasa.
Ma incearca jale grea:
din Moldova cea frumoasa
numele va ramanea?
Pune poezia Muntele credintei pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.