Atat de verde primavara!
Si eu atat de naruit
Crucea imi duc incet, povara
de norocit ne-norocit.
Atat de Mare lumea mare!
Si eu atat de mititel
Abia un strop, un oarecare,
un fir de mac, un firicel.
Atat de Vesnic universul!
Si eu atat de muritor
Abia un dor, un zvacnet versul
Si eu la fel abia un dor.
In cer, strajer, Luceafar arde.
Nu de Luceafar doru-mi-i.
Iluziile sunt desarte:
coardele inimii sunt sparte,
picura seul ars pe carte,
slujesc prohodul ingerii
Cu steaua ta pe lume vii.
Nu de Luceafar doru-mi-i!
|