| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Parintii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dumitru Matcovschi
|
|||
|
|
|||
|
Sunt mai batran decat tine, mama ( L . B l aga) 1 De ce nu stim sa ne iubim parintii? De ce nu stim copii cuminti sa fim? Parintii nostri luminosi ca sfintii, coboratori din dor si suferinte De ce nu stim, copii, sa-i pretuim? Ei seamana cu pomii din campie ce cresc in timp neobosit si demn, sa adumbreasca pui de ciocarlie si gura de izvor cu apa vie la radacina unei cruci de lemn. Si astazi mama vine ca o mama la fiul ei cel mult risipitor si ii aduce strugure de poama, paine si nuci legata in naframa din sarbatoarea grea a anilor. ..Si astazi tata vine ca un tata din camp, de la cosit, de la arat, copila cea plecata sa si-o vada Si o gaseste iar inlacrimata, nebun indragostita de-un soldat Batrana toamna, iarna mai batrana, cu spulber, cu padure in framant Si intra-ncet parintii in tarana, pana la brau si mai departe pana la suflet, la oftat si la cuvant. Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie, auru-n spic sa fie cu noroc si ramul, doldora de rod, sa se indoaie, si niciodata sa traiti razboaie cu toata lumea asta la un loc! Dea Domnul casa sa va fie casa, nicicand straina, tanara in veac: cu frate asezat in cap de masa, cu prunc langa povestea cea frumoasa despre-un cioban in tundra, cu toiag. Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire mereu senina cum e lacrima, spre ratacire si spre regasire in vorba nerostita, in privire, in fir de iarba si in fir de stea. Intoarcere din lut in soarta nu e! Am fost copii, dar n-am ramas copii Si ei, parintii, catre ceruri suie, si cerurile portile-si descuie, si clopotele bat din vesnicii O iarba verde si o coasa noua, un strop de apa si un nesfarsit La miez de noapre luna pietre ploua Cad picaturi de sange, nu de roua Si rasaritul curge-n asfintit De ce nu stim sa ne iubim parintii? De ce nu stim copii cuminti sa fim? Parintii nostri luminosi ca sfintii, coboratori din dor si suferinte De ce nu stim cinstit sa-i pretuim? 2 Batrani parintii, patimiti, impovarati de ani; si de copii demult uitati. Batrani parintii Si coboara in pamant, si parca-au fost candva, si nu mai sant Batrani parinti. Ca doi mosi, ca doi stramosi. Frumosi ca sfintii si ca sfintii inimosi. Batrani parintii. Ca parintii, ca ai mei. Si-atat de singuri, si atat de putintei! Batrani parintii. Si ca fulgii de usori. Si fulgii cad incet-incet, luminatori: din ceruri cad, din nesfarsire, din namiezi Si eu raman, si eu astept alte zapezi. Se duc parintii, duc-se-duc Nu la arat. Nu la cosit. Si nu la treierat! Incet se duc, batrani se duc de langa noi: se duc de tot, se duc la ultimul razboi. Dincolo de este, dincolo de-a fost canta cucuvaiul ragusit, anost. Dincolo de cantec si de paradis ingerul meu doarme cu un ochi deschis. Dincolo de toate grijile lumesti nu mai spune nimeni pruncilor povesti. |
|||
Pune poezia Parintii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |