Altul e vadul.
Altul e satul.
Pamantul e altul.
Cuvantul e altul.
Si casa noastra cea batrana
sta intr-o rana, se pravale.
(Canta, poete, madrigale!)
Nu mai cunosc, nu stiu pe nime.
Si nici pe mine nime nu ma stie.
Si deznadejdea iara ma sfasie.
Si nu mi-e bine, tare nu mi-e bine.
Si grele mi-s mahnirile.
Si-mi depan amintirile
Tulbure, Nistru curge-agale.
Curge la deal ci nu la vale.
Nu mai e «raul cela sfant».
Nu creste, nu mai creste
din pamant.
Copilarie, unde esti?
A fost odata ca-n povesti.
Dar nu mai este cum era!
Era in Basarabia,
era la vad,
la noi in sat.
(Blestem ne-apasa, blastamat.)
Altul e vadul.
Altul e satul.
Pamantul e altul.
Cuvantul e altul.
Si mi-i greu.
Sunt un strain in satul meu.
Un venetic sunt, un drumet
un singuratic, un razlet.
Si curge Nistru, curge-ncet,
curge prin inima, prin piept.
Parau malit Dunarea mea.
Sarmana Basarabia!
Postum rasare soarele de-acum.
Si scapata, si asfinteste tot postum.
|