Numai dorul mai colinda,
dorul tanar si pribeag
(George Cosbuc)
La Moldova cea frumoasa
primavara a venit
si in prag batran de casa
pui de mar a inflorit
Nesfarsita sarbatoare,
randunel si randunic
Si al meu e Caru-Mare,
si al tau e Caru-Mic
Numai stele langa stele:
blande, vesnice lumini
Si noi ratacim prin ele
fericiti si pelerini
Peste viata trecatoare
te ridici si ma ridic
Si te strig din Caru-Mare,
si ma strigi din Caru-Mic
Calea robilor ne poarta
prin balada si prin mit
Intr-o soapta ca-ntr-o soarta
doua inimi bat grabit
Se aude corn de luna
dulce si indepartat
Doua inimi se-mpreuna
si se pierd intr-un oftat
Trece noaptea, ziua vine:
zorile se coc si sant
de cireasa ca si tine
si de ramurica-n vant
Si cand Soarele rasare,
imparat si strabunic,
eu cobor din Caru-Mare,
tu cobori din Caru-Mic
|